Link verschicken   Druckansicht öffnen
 

Rodica C.

DENTA_Timisoara_Rodica C_photo2

de Ana Z.

 

 

 

Nume: Rodica C.
Sex: feminin
Locul nasterii: Tg.Bujor. jud.Galați, România
Locul de reședință: Galați
Naţionalitate: română

 

Atunci


În ce an v-ați născut?

1953


Cum  v-ați descrie  copilăria?
Am  trăit într-o familie unită, mama, tata, eu și fratele meu.  Cu bunicii am avut o relație excelentă. În vacanțe locuiam la ei sau la una dintre surorile mamei, care nu avea copii. În copilarie am fost o răsfățată. Scoala am facut-o la tară, dar cu profesori excelenți. Am fost o privilegiată în această privință. Baza educației mele școlare a fost excelentă.

 

Cum aţi descrie perioada de la adolescență până la pensionare?
Adolescența din păcate a venit cu foarte mari probleme. Tatăl meu a fost activist de partid iar când lucrurile și-au pierdut direcția bună (după părerea lui), tata a vrut să părăsească sistemul. Și-a dat demisia și a plecat la bunicii mei la Buzău părăsind și familia. Mult, mult mai târziu aveam să aflu adevărul, mi-a povestit înainte să moară (avea doar 54 ani). Ne-a părăsit fără să mai ia legatura cu noi, fără să divorțeze, fără să ne trimită un ban. (Când cineva părăsea sistemul era persecutat atat el cât și întreaga familie, el a recurs la gestul de a ne părăsi pentru a ne proteja de repercursiunile pe care le-am fi suportat datorita gestului său de a părăsi sistemul.) Cu toate problemele pe care le aveam am facut liceul, apoi facultatea. În vacanțe și nu numai, am lucrat pentru  a mă întreține și a ajuta financiar familia. Am devenit inginer constructor de nave. M-am căsătorit, am doi fii foarte bine realizați și ei. Am muncit foarte mult, programul meu la șantier era de 10-12 ore zilnic. Mi-am construit o casă, m-am afirmat profesional. Am avut o viață plină de împliniri. Munceam foarte mult, dar și satisfacții am avut pe măsură. A fost perioada  în care am bătut cu piciorul aproape toți munții României, împreună cu fii mei. Din păcate am divortat, dar așa, am avut un trai liniștit și îndestulat fiindca eu câștigam foarte bine. Tata s-a îmbolnavit, l-am adus la mine și am avut grijă de el până a murit. Când mama a iesit la pensie am adus-o și pe ea la mine, am avut grijă de ea până când a decedat, la 92 ani.


Fii mei au făcut amândoi facultăți, cel mare a urmat Dreptul, cel mic a făcut  Inginerie Navală. Sunt doi copii foarte buni, care mi-au adus bucurie în viață. Fiecare are propria familie și fiecare mi-a dăruit câte un nepot.  


Care a fost poziția persoanelor în vârstă când erați tânără?

Datorită situației mele familiale, toate deciziile în ceea ce mă privește le-am luat singură și nu am regretat. Am făcut totul așa cum am gândit că mi-ar plăcea să-mi fie viața și nu am regretat vreodată, fiindcă am avut o viață frunoasă, plină de realizări. Am avut grijă de cei doi părinți, de tata foare puțin fiindcă a decedat destul de tânăr. Pe mama am adus-o la mine când s-a pensionat. Ne-am ajutat reciproc. Ea nu a mai fost singură, iar eu eram linistită la muncă știind că fii mei sunt supravegheați cât timp eram eu la muncă. S-a bucurat de respectul meu și al nepoților până la final.


Vă rog să descrieți legăturile intergeneraționale din familia dumneavoastră

Relațiile în familia mea au fost armonioase. Deciziile majore le luam împreună cu copii când au devenit suficient de mari încât să înțeleagă. Ne-am respectat totdeauna dorințele și am făcut în așa fel încât toți să fim mulțumiți. Ne-am ajutat totdeauna și încă ne ajutăm.

DENTA_Timisoara_Rodica C_photo1

Acum


Vă rog să comparați opinia dumneavoastră despre bătrânețe atunci când erați tânără, așteptările dumneavoastră în legătură cu viața la pensionare, și cum este acum, cu adevărat. Ce înseamnă pensionarea pentru dumneavoastră?
Pe bunicii din partea mamei nu i-am cunoscut, au decedat de timpuriu, înainte să mă nasc eu. Bunicii dinspre tată au avut o viață frumoasă la pensie. Bunica, fiindcă mi-am petrecut alături de ea multe vacanțe, era fiică de preot, cu Pension. Se întâlnea în fiecare zi la ceai cu prietenele, unde croșetau, împleteau, lucrau goblenuri, beau ceai și mâncau prăjituri, apoi mergeau la plimbare. Erau clipe foarte frumoase, mai ales că eram personajul care primea bluze, fuste lucrate de ele, eram un fel de prințesă răsfățată în copilărie. Mama a lucrat din greu după ce tatăl meu a plecat, dar după ce a venit la mine, a dus o viață frumoasă. Avea grijă de fiii mei, mergeau la plimbare, la film, făcea tot ce voiau ei.


În ceea ce priveste persoana mea, până să apară pandemia pot spune că m-am bucurat din plin de perioada de pensionare și am făcut tot ce am visat să fac vreodată, dar din lipsă de timp nu aveam posibilitatea. Călătoresc foarte mult în țară și peste hotare de câte ori îmi permit, scriu poezie, proză, reportaje. Merg la întâlniri cu scriitorii, la prietenele mele, vin și ele la mine, fac tot ce mi-am dorit vreodată. Acum din păcate stau mai mult în casă, dar prietenii nu-mi lipsesc. Vorbim zilnic, ne facem planuri pentru vremuri mai bune. Când situația o impune am grijă de nepoții mei. Înca mai merg împreună cu fii mei în diverse locuri din țară. Toate sărbătorile le petrecem împreună, atunci când ei nu sunt plecați în altă parte. Singuratatea, nu am avut cum să o simt fiindcă am totdeauna timpul ocupat. Totdeauna am avut prieteni care i-am avut aproape.


Pensionarea  este o perioadă din viața omului în care se poate bucura de tot ce și-a dorit să facă în tinerețe și nu a reușit din lipsă de timp. Este o perioadă de binemeritată odihnă și recreere după o viață de muncă. Nu pot nega, sunt și probleme de sănătate ce au aparut odată cu înaintarea în vârstă, dar încerc să le fac față cu brio.


Vă rog să descrieți viaţa pe care o trăiți acum
Acum trăiesc singură, dar nu însingurată. Am casa mea, o mașină. Pensia nu pot spune că este suficientă, dar eu am fost și sunt un om chibzuit  în ce privește cheltuielile. Totdeauna îmi rezerv o parte din bani pentru a putea călători. De un an am probleme foarte grave cu inima. Sunt sub supraveghere la Institutul Inimii din Cluj, unde merg periodic la control. Este posibil ca în curând să mă operez pe cord deschis, dar asta nu mă împiedică să fac exact ca și până acum tot ce-mi doresc.  Relația mea cu copiii este una excelentă ca totdeauna. Am o prietenă în Israel la care merg în fiecare an și stau o luna. Am mulți prieteni și în Israel. Comunicăm săptămânal. În țara am deasemeni foarte mulți prieteni cu care comunic zilnic.


Vă rog să vă descrieți rutinele zilnice din present
Zilnic fac o plimbare, fie dimineața, fie seara. Am grijă de nepotul cel mic uneori, atunci când situația o impune. Nepotul cel mare acum se descurcă singur, dar am avut grijă de el când a fost mai mic. Cu vecinii mă împac foarte bine, cu una dintre vecinele mele am o relație mai specială de prietenie. Ne ajutăm de câte ori situația o impune. Când eu sunt plecată, ea are grija de casa mea, și eu de a ei când este nevoie. Cel mai mare hobby, este scrisul. Dar tot el este și cel care mi-a adus și satisfacții mai mari și mulți prieteni. Îmi place să călătoresc, să citesc, să merg la spectacole de balet. Am mai multe prietene în țară, la care merg uneori și care  mă vizitează de asemeni.


Ce media folosiți în viața de zi cu zi (TV, radio, ziare); ce tehnologii noi folosiți (Internet, computere, telefoane inteligente)?
Zi de zi folosesc TV, ziare, reviste, laptop și telefonul inteligent. Generația mea foloseste foarte mult telefonul și internetul, toate în scop de informare, de comunicare, de socializare.


Ce vă motivează sau vă poate motiva?
Păstrez o legătura constantă cu familia mea și familia mea lărgită, cu prietenii din țară dar și cu cei din afara țării. Nu aș putea trăi de una singură. Sunt un om sociabil, care simte si are nevoie de oameni în jurul ei. Totdeauna ai ceva de învățat de la cei din jurul tău. Asta îți menține și o forma mentală bună. Facem schimb de idei, ne ajutăm când este cazul și de ce nu, este mult mai plăcut să locuiești la un prieten când pleci undeva, decât la un hotel.


Care este rolul persoanelor pensionate în societate?
Rolul persoanelor pensionate în societate este unul major. În primul rând ei au o experiență din care se pot trage multe învățăminte, ei sunt cei care transmit tradiții, obiceiuri, îi învață pe nepoți adevăratele valori morale care stau la baza unei vieți bune, civilizate. Nu degeaba se spune “daca n-ai un bătrân, să-ți cumperi”. Ei sunt cei care ajută la creșterea generațiilor viitoare, nu doar fizic ci și moral, spiritual. Ei sunt cei care asigură indubitabil prin munca lor, baza materială a noilor generații.


Care ar fi mesajul dumneavoastră pentru generațiile tinere?

Respectați-vă bătrânii, ei sunt cei care v-au asigurat baza materială și vă asigură baza spirituală și morală a societății!


Întrebări specifice României:


Care dintre obiceiurile tradiționale românești le mai păstrați în familia dumneavoastră?

In familia mea pastram traditiile de Crăciun, de Paşti, de Anul Nou, de Sânziene.


Ați trecut printr-o experiență dureroasă cauzată de regimul communist (persecuție, deportare, naționalizare etc)? Cum ați reușit să depășiți acel moment dificil?
Da, a fost cumplit când tata ne-a părăsit pentru a ne proteja de repercursiunile ce s-ar fi abătut asupra noastră atunci când el a părăsit sistemul. Ce poate fi mai cumplit decât să te trezesti la 14 ani, că mama tu și fratele tău nu aveti nici un venit. Eu mi-am dorit totdeauna să învăț, și am facut-o, dar mi-a fost cumplit de greu. Fratele meu a renunțat la școală și s-a angajat, la fel și eu am început să muncesc în vacanțe începând de cum am terminat clasa a opta. Am început  să scriu despre acele vremuri  și amintirea lor doare, doare cumplit.  Am depășit totul datorită ambiției. De mică îmi spuneam că voi reuși în viață și am reușit.

 

Care sunt valorile după care v-ați ghidat pe parcursul vieții și pe care dintre ele le transmiteți urmașilor?

Să muncești, să fii corect, să te respecți și să respecți oamenii de lângă tine, asta am respectat totdeauna și am transmis șI copiilor și nepoților mei.