Floarea M.

by Carmen F.

 

Nume:  Floarea M.

Sex: feminin

Locul nasterii: Sasca Română, Caraş- Severin

Locul de reședință: Giroc, Timiş

Naţionalitate: română

 

 

Atunci

 

În ce an v-ați născut?

M-am născut în anul 1937, în satul Sasca Română, judeţul Caraş-Severin. Satul e frumos, pe malul râului Nera, la poalele munţilor.

Vă rugăm să descrieți pe scurt circumstanțele în care ați copilărit

Părinţii mei erau foarte tineri, nu aveau servicii, erau ţărani. Am trait cu ei şi cu bunicii din partea mamei… .

 

Ati avut fraţi, surori?

Nu am avut fraţi, surori. Nici mama, nici tata nu au avut.

 

Aţi mers la şcoală?

Am mers la Sasca, la şcoala primară. Şcoala era foarte bună, am avut doi învăţători soţ şi soţie, care au lucrat foarte mult cu noi şi ne-au ajutat la şcoală. Îmi aduc aminte de ei în mod deosebit. Doamna învăţătoare a chemat-o pe mama mea şi i-a spus ca să facă cum ştie când termin clasa a patra, să mă ducă mai departe la şcoală, că la noi nu era. Şi atunci ne-am dus la Reşiţa. Ne-a ajutat o verişoară, mama s-a angajat telefonistă, iar eu m-am dus la ciclul II la ,,Şcoala de beton”, cea mai bună scoală din Reşiţa.

 

Vă rugăm să descrieți pe scurt circumstanțele în care ați trait, din adolescență până la pensionare

Cât am fost în şcoală la Reşiţa, am început să îndrăgesc meseria de învăţător şi am determinat-o pe mama să mă mă ajute să merg la Liceul Pedagogic din Carasebeş. M-a ajutat, am intrat, am absolvit. A fost frumos la liceu…..Am absolvit în 1955 şi la repartizare am cerut şi am primit un post la Sasca, ca să stau cu bunica mea. N-am avut noroc, bunica mea s-a îmbolnăvit şi a murit în februarie, iar eu am rămas singură şi atunci m-am mutat la Sasca Montană, unde era şcoala cu ciclul II. După trei ani m-am detaşat la Naidăş, la şcoală. Acolo am fost la ciclul II, am predatlimba română, apoi m-am dus în anul următor la facultate, am terminat Filologia şi m-am întors tot acolo, profesoară de română. M-am căsătorit cu un coleg profesor la aceeaşi şcoală, am avut două fete. Am trait frumos la Naidăş!....Era un sat frumos şi mare….Şi şcoala era frumoasă. Soţul meu era director, s-a îngrijit de ea. În timpul lui a pus parchet în şcoală, a închis coridoarele cu geamuri că erau fără geamuri, a făcut sobe de teracotă în fiecare clasă…….Şi am trait frumos acolo…..Fetele au crescut, s-au dus la şcoală, amândouă s-au dus la facultate.Cea mare este profesoară de română la Oraviţa, cea mica la Timişoara.

 

Care a fost poziția persoanelor în vârstă când erați tânără?

Îmi amintesc cu drag de soacra mea. Era o persoană foarte impozantă şi nu aş fi îndrăznit să  fiu în contadicţie cu ea. Dar îmi aduc aminte că atunci se purtau fuste foarte largi şi aveam jupon pe care îl spălam şi îl apretam ca să stea umflat atunci când mergeam undeva. Îl apretam şi îl puneam la uscat pe sfoară. Soacra mea se ducea , îl lua, nu-mi spunea nimic, îl limpezea din nou ca să nu stea umflat şi îl punea la uscat. Eu îl luam iarăşi, îl apretam din nou, îl puneam la uscat….Nu comentam defel, dar la sfârşit îl luam apretat…..Nu mi-a spus nimic…. Dar tineretul era mult mai respectuos faţă de cei bătrâni, iar cei bătrâni erau mai apropiaţi de cei tineri….

 

Vă rugăm să descrieți legăturile intergeneraționale din familia dvs.

În familia noastră, eu şi soţul meu am trait doar noi cu copiii. Părinţii erau în alte părţi pentru că atunci mergeai la postul pe care l-ai obţinut şi nu mai puteai pleca de acolo. Şi aşa noi trăiam fără părinţi, cu fetele, iar ei trăiau la casele lor.Veneau la noi şi noi la ei în vacanţe.

 

Ati avut grijă de părinţi?

Nu am avut grijă de ei pentru că nu a fost cazul, ei au murit destul de tineri şi nu a fost cazul. Ne-am ajutat tot timpul dar nu am avut grijă de ei….

 

Acum

 

Vă rugăm să comparați opinia voastră despre bătrânețe atunci când erați tânără, așteptările dvs. în legătură cu viața la pensionare, și cum este acum, cu adevărat

Când eram mici, nu ne gândeam la bătrâneţe! Credeam că trăim cât e lumea!Nu ne-am gândit la pensie….Când am ieşit la pensie, mă gândeam că o să merg cu soţul meu în excursie, în ţări străine, că o să facem pentru copii multe, dar dacă el a murit, eu m-a dus la fata mea cea mica la Timişoara, am ajutat-o să-şi crească fetiţa, că soţul ei era plecat atunci în străinătate.

 

Am stat cu ea până a venit el din străinătate, apoi nu m-au mai lăsat să mă duc acasă.

 

Vă rugăm să descrieți pe scurt circumstanțele în care trăiți acum

Acum trăiesc cu fata cea mică la Timişoara, cu soţul ei şi cu nepoata care este elevă în cls VII-a. Pensia este suficientă pentru nevoile mele. Copiii nu-mi cer bani din pensie. Sunt destul de sănătoasă pentru vârsta mea. Mă plimb prin grădina, prin jurul casei….

 

Vă rugăm să vă descrieți rutinele zilnice din prezent

În prezent stau acasă, am grijă de casă, grădină…. am o pisică şi un căţel…., fac mâncare. Am grijă de toate pe aici şi mai ies pe stradă, mai vorbesc cu vecinele, merg în oraş din când în când   şi…cam asta…

 

Ce media folosiți în viața de zi cu zi (TV, radio, ziare)?

Folosesc televizorul, radioul şi citesc reviste, cărţi.

 

Ce tehnologii noi folosiţi?

Telefonul

 

Ce vă motivează sau vă poate motiva?

Păstrez legătura permanentă cu fata mea cea mare.Vorbesc zilnic cu ea la telefon! Si cu nepoata mea de la Bucureşti vorbesc săptămânal la telefon. Imi menţin activitatea fizică, fac exerciţii zilnic de fizioterapie.

 

În opinia dumneavoastră, care sunt rolurile majore ale pensionarilor?

Transmiterea generaţiei viitoare a obiceiurilor şi credinţelor,ajutorul pentru şcoală.  Ce este îmbătrânirea?....Îmbătrânirea este un lucru normal.....Dacă ar fi asociaţii ale bătrânilor, aş merge şi eu. Dar cum aici în apropiere nu sunt, nu am posibilitatea să ajung şi mă mulţumesc cu treburile casei....

 

Având în vedere reprezentările persoanelor în vârstă de către mass-media, care ar fi mesajul dvs. pentru generațiile tinere?

Generaţiilor tinere le spun că ar trebui să aibe mai multă consideraţie pentru cei bătrâni. Că ei au lucrat toată viaţa lor, au crescut copiii, au făcut tot ce au acum cei tineri. Să fie mai atenţi şi să aibă mai multă consideraţie. Consider că e prea puţină consideraţie din partea celor tineri.

 

Întrebări specifice României:

 

Care dintre obiceiurile tradiționale românești le mai păstrați în familia dumneavoastră?

Obiceiurile străvechi care sunt….la noi în familie se păstrează sărbătorile religioase toate…., Paste,Crăciun, se mai păstrează masa de duminică luată în familie, se adună toţi de unde sunt….

 

Ați trecut printr-o experiență dureroasă cauzată de regimul communist (persecuție, deportare, naționalizare etc)? Cum ați reușit să depășiți acel moment dificil?

Familia mea nu a avut probleme cu naţionalizarea pentru că la noi a fost munte şi nu s-a naţionalizat pământul. Nu am avut probleme….

 

Care sunt valorile după care v-ați ghidat pe parcursul vieții și pe care dintre ele le transmiteți urmașilor?

Pe parcursul vieţii am încercat să-mi învăţ copiii să fie cinstiţi, muncitori, demni şi ei au fost,….sunt.