Link verschicken   Druckansicht öffnen
 

Sorin R.

DENTA_Timisoara_Sorin R_photo

Interviu realizat de SIMONA P.

 

 

Nume: Sorin R.

Sex: masculin

Loculnasterii: Iermata, judetul Arad

Locul de reședință: Timișoara

Naţionalitate: română

 

Atunci

 

În ce an v-ați născut?

M-am născut la data de 14 martie 1929 în satul Iermata, comuna Moroda, județul Arad.

 

Vă rugăm să descrieți pe scurt circumstanțele în care ați copilărit

Am copilărit în casa părintească (casa parohială din Moroda), alături de părinții Florian (preot) și Cornelia, de fratele și sora mea. Am urmat școala primară în comuna Moroda (clasele I-IV), jud. Arad, și Liceul Moise Nicoară din Arad (clasele V-VII), între anii 1941-1948, ultima clasă (a XI-a) am frecventat-o la Liceul nr. 1 C. D. Loga din Timișoara, pe care l-am absolvit în anul 1949

 

Vă rugăm să descrieți pe scurt circumstanțele în care ați trait, din adolescență până la pensionare

După finalizarea studiilor liceale, cu binecuvântarea episcopului Andrei Magieru al Aradului, am urmat cursurile primilor doi ani la Institutul Teologic de grad universitar de la Sibiu (1949-1951), anul III l-am urmat la Institutul Teologic de la Cluj-Napoca (1951-1952), iar după desființarea acestuia, m-am reîntors la Sibiu, în anul IV (1952). În acest timp, în calitate de președinte al studenților teologi am inițiat formarea unei solidarități care să prezerve specificul teologic al acestei instituții. Am lansat câteva principii după care colegii să se ghideze: formarea caracterelor creștine, pregătirea cât mai temeinică din punct de vedere intelectual, solidaritate studențească, îmbunătățirea metodei de predare pentru o înțelegere a prelegerilor și dezvoltarea simțului național. Toate aceste inițiative au constituit pentru Securitate,intenția de a forma un „grup subversiv”.Drept urmare, studiile au fost întrerupte în 9 ianuarie 1953, când am fost arestat pe motive politice și „internat” pe o perioadă de un an la Direcția Unității de Muncă, fiind eliberat la 10 ianuarie 1954. Fiind fiu a doi „contrarevoluționari”, Florian și Cornelia Rațiu, am fost luat în obiectivul/vizorul organelor de Securitate în timpul anilor de studenție de la Institutul Teologic din Sibiu (1952-1954), anterior judecării și condamnării părinților mei. Tatăl meu a fost condamnat pentru „crimă de uneltire”, la muncă silnică pe viață. Pedeapsa a executat-o de la 8 decembrie 1956 până la 16 aprilie 1964. Eu am fost condamnat la muncă silnică, fiind încarcerat la Brașov, Urlătoarea și la Galați, timp de un an. În anul 1954, am reușit să finalizez studiile teologice și, în 1955, să obțin diploma de licență.

 

M-am căsătorit în anul 1955 cu Alexandrina – Stela (fiica preotuluiȘtefan Dorca din Coștei și a preotesei Maria). În urma căsătoriei s-au născut doi copii: Gabriela Susana (n. 8 noiembrie 1955 - medic) și Emil-Mircea (n. 10 martie 1957 – desenator tehnic).

Am susținut examenul de „calificațiune (calificare/capacitate) preoțească” la Arad (1954), iar în 10 aprilie 1955 am fost hirotonit preot pe seama parohiei Coșteiu Mare din Protopopiatul Lugoj. Aici am slujit 22 de ani. Împreună cu familia și cu părinții soției am locuit în casa parohială. Tot cu noi a locuit, o vreme, și sora soției. Între 1 aprilie 1977 și 1 august 2001 am fost preot la parohia Sf. Ilie - Fabric din Timișoara. Odată cu pensionarea, am slujit la mai multe biserici din Timișoara, pentru ca din anul 2014 să fiu îmbisericit pe seama parohiei Timișoara Viile-Fabric, parohia în care locuiesc. În decursul timpului, am fost apreciat cu distinția de iconom (1975) și iconom stavrofor (19 iunie 2005). Totodată, sunt membru al Asociației Foștilor Deținuți Politici.

 

După cum reiese din prezentarea succintă a parcursului profesional, viața mea a fost legată de credincioșii parohiilor unde am slujit. Mi-a plăcut să relaționez cu ei, să fac parte din viața lor, să fiu prezent la evenimentele majore ale familiilor: boteze, cununii, inmormântări etc. Tot timpul am fost atașat de biserica parohială și de credincioșii mei. Mi-a plăcut să sprijin familiile aflate în dificultate. Copiii mei au crescut în biserică și în comunitatea bisericească încredințată. Până la revoluția din 1989, nu pot vorbi despre existența unor concedii, în înțelesul actual. Concediile, însemnau mai mult vizite cu familia la mănăstirile din țară.

 

Care a fost poziția persoanelor în vârstă când erați tânăr? Vă rugăm să împărtășiți o poveste care prezintă relațiile intergeneraționale din societatea în care ați crescut.

În ce mă privește, părinții mei au fost alături de mine și m-au susținut în privința formării educaționale. Tătăl meu, fiind preot, s-a bucurat că am ales să urmez cursurile de teologie. Nu mi-a cerut să fac asta, mi-a respectat decizia . De altfel, în familia extinsă, mai exista un preot, în persoana unchiului Victor Faur din Timișoara, de care m-am apropiat odată cu finalizarea studiilor liceale. Cu siguranță că prezența și munca lor (a tatălui și a unchiului) mi-a deschis această perspectivă. Am simțit că aici îmi este rostul meu și cred că nu am greșit. Chiar și atunci când am fost reținut de Securitate, dragostea față de Hristos și de Biserică m-au motivat să rămân eu însumi. Numai așa am putut accepta și trece peste durerea pricinuită de arestarea tatălui meu, mai bine de 7 ani.

 

Vă rugăm să descrieți legăturile intergeneraționale din familia dvs.

Odată cu finalizarea studiilor și cu întemeierea propriei familii, m-am atașat de părinții soției mele. Am locuit cu ei în casa parohială de la Coștei, casa în care a locuit soția mea înainte de căsătorie. Ne-au sprijinit la creșterea și educarea copiilor, dar, și noi, am manifestat respect și grijă pentru bătrânețile lor. Au conviețuit cu noi până la moartea lor. Cred că, prin prezența noastră și a nepoților, le-au oferit bucurie și satisfacție în ultima perioadă din viața lor.

 

Acum

 

Vă rugăm să comparați opinia voastră despre bătrânețe atunci când erați tânăr, așteptările dvs. în legătură cu viața la pensionare, și cum este acum. Ce înseamnă pensionarea pentru dvs.?

Când eram tânăr mă gândeam mai puțin la bătrânețe. Eram captat de ideile de moment, de implicare în viața colegilor studenți. Refuzul doctrinei comuniste era ceva de actualitate, chiar o modă. Pensionarea, produsă în anul 2001, mi-a oferit șansa de a sluji în continuare la mai multe biserici din Timișoara. Am dus o viață activă, având mult timp la dispoziție pentru a citi, a mă întâlni cu membrii familiei extinse și cu prietenii, a purta dialoguri deschise cu cei cunoscuți, a mă bucura de fiecare anotimp în parte.

 

Vă rugăm să descrieți pe scurt circumstanțele în care trăiți

Acum, după ce s-au scurs aproximativ 19 ani de la pensionarea mea și doi ani de la decesul soției mele, mă aflu într-o stare mai precară cu sănătatea. Iau medicamente zilnic. Deplasările mele s-au restrâns. Sunt zile în care nu părăsesc locuința. Locuiesc singur într-un apartament cu două camere, fără a fi izolat. Cu banii de pensie îmi acopăr cheltuiele strict  necesare (hrană, medicamente, utilități). Nu am un surplus de bani, dar mă descurc pentru traiul de zi cu zi. Nu fac cheltuieli suplimentare.

 

Vă rugăm să vă descrieți rutinele zilnice din prezent

Sunt vizitat constant de copii și de nepoți, de vecini și de membrii parohiei. Mă bucur nespus de întâlnirea cu cele două strănepoate. Când vremea e bună și starea de sănătatea imi permite mă duc la biserica din cartier sau mă plimb în apropierea blocului unde locuiesc. Imi face deosebită plăcere să port dialoguri cu semenii.

 

Ce media folosiți în viața de zi cu zi (TV, radio, ziare)?

Acasă, frecvent urmăresc programele TV. Îmi place să aflu știri noi, să văd documentare, să știu ce se mai întâmplă în lume. Nu folosesc telefonul inteligent, ci doar cel fix.

 

Ce vă motivează sau vă poate motiva?

La vârsta mea sunt motivat de legătura strânsă cu copiii, nepoții și strănepoții, cu vecinii, de posibilitatea de a fi prezent în biserica din cartier. Sunt bucuros că pot transmite celor mai tineri aspecte din experința mea de viață.

 

În opinia dumneavoastră, care sunt rolurile majore ale pensionarilor?

În ce privește rolul esențial al persoanelor pensionate, consider că și la o vârstă mai înaintată putem fi utili celor din jur, putem să transmitem generațiilor actuale experințe pe care noi le-am trăit și care pot fi valorificate. Bătrânii sunt buni cunoscători ai tradiției creștine, pe care o pot lăsa drept moștenire tinerilor. Un rol foarte important rezultă și din sprijinul pe care-l pot oferi tinerilor căsătoriți la creșterea copiilor.

 

Care ar fi mesajul dvs. pentru generațiile tinere?

Mesajul meu către generația tânără ar fi acela de a căuta și de a beneficia de o educație cât mai completă necesară cunoașterii de sine și a valorificării talentului propriu, de a dobândi libertate și reponsabilitate, de a manifesta prietenie, solidaritate, respect și toleranță față de cei din jur, de a avea un caracter frumos, îmbogățit de credința în Hristos.

 

Întrebări specific României

 

Care dintre obiceiurile tradiționale românești le mai păstrați în familia dumneavoastră?

Ziua de duminică și toate posturile și sărbătorile creștine. Obiceiurile legate de Crăciun (colindatul + masa festivă în familie).

 

Ați trecut printr-o experiență dureroasă cauzată de regimul communist (persecuție, deportare, naționalizareetc)? Cum ați reușit să depășiț iacel moment dificil?

Timp de un an de zile am fost condamnat la muncă silnică de către autorități. Am trecut peste acele momente prin credința în Hristos, fiind susținut afectiv și de suferința altor cunoscuți.

 

Care sunt valorile după care v-ați ghidat pe parcursul vieții și pe care dintre ele le transmiteți urmașilor?

Credința în Iisus Hristos, iubirea față de semeni, iertarea celor care ne-au greșit, solidaritatea, conștiința împlinirii profesiei asumate.